Ecolatrii

• Published in: Steaua (Cluj-Napoca) 2019-08, Vol.70 (8), p.47-49
• Main Author: Mihăilescu, Călin-Andrei
• Format: Article
• Language: rum
• Subjects: Baez, Joan
• ISSN: 0039-0852

Să adorm în noroi cu Blood, Sweat & Tears bubuind din speaker-ele ălea care anunţau pacea universală pe ritm de "şi ce dacă nu-i nici ieri nici mîine?, să mă trezesc alături de-o hipioată goală şi mahmură şi dusă ca şi mine, să ne urcăm în Volkswagenul camper ca să mai bem un fund de sticlă de whiskey, să mai facem amor o dată, să o întreb dacă chiar o cheamă Jenny sau auzisem eu greşit, şi ea să rîdă şi să-mi dea un sandwich vechi de două zile, "hei, e bun, mi l-a făcut mama. Şi, by the way, nu e Jenny", să ieşim la malul lacului, să înotăm o ţîră, să înot mai mult, să mă limpezesc, să n-o mai găsesc cînd m-am întors, că mă priponisem cu nişte băieţi haioşi veniţi tocmai din San Diego care-i ţineau isonul lui Ravi Shankar la chitarele lor zgribulite? Să flower-power pe Melanie şi să borăsc în acordurile edulcorate ale lui Crosby, Still, Nash & Young? Să stau, prostrat şi înfometat, uitîndu-mă ca-n curul dracului la Creedence, Joe Cocker, Santana şi Ten Years After, în timp ce două fete îmi pictau sirene şi cămile magice pe spate, pe mîini, că m-au întins pe spate şi mi-au umplut pieptul de flori şi cea mai frumoasă floare eşti chiar tu, Julie, dar de ce eşti aşa de vînătă, de ce ţi se mişcă petalele, carnivoro?, uite cum sîngerez, hai să ne uităm la inima mea cum bate, Carina, ai rămas şi tu însărcinată?, cum mi se ridică inima în aer ca un balon, cum ne zîmbeşte ameninţător, apoi dă din aripi de cîteva ori, se ridică sus de tot, ia viteză, intră în Apollo 11 şi pe-aici i-e drumul, pînă cînd aselenizează iarăşi în pieptul meu noaptea, bubuie de impresii, că-mi tresăreşte corpul şi-ncep florile să cadă şi cămilele şi sirenele, în mare, cu ce mai rămăsese din Apollo 11, şi cu zeiţa Janis care cîntă înnebunitor să mai ţină lumea puţin dimpreună.