Carteaorchestră

• Published in: Vatra (Tîrgu-Mureş, Romania) Romania), 2020-06, p.30
• Main Author: Boștenaru, Ioana
• Format: Magazinearticle
• Language: rum
• ISSN: 1220-6334; 1583-8846

Nebunia mea consta în faptul că începusem să scriu conștient, având drept țel major să public măcar o carte de poezii, prin care să mi se recunoască „statutul de profesionist” (nu mă interesau ierarhiile literare!), ci doar să dispun de legitimație ca să mi se deschidă ușa la Casa Scriitorilor de pe Calea Victoriei, din București, să pot și eu mânca și bea ceva în tihnă, într-o atmosferă adecvată, și în primul și primul rând ca să pot să-mi las barbă „legal”, ca orice artist… .” O lume roșie, grotescă creionează autorul, o lume în care Colina de Fier e noul reper, iar răul, un faraon ce îi abate pe semeni de la calea cea dreaptă: „Dar este unul potrivnic Călăuzei, care te face să străbați veacul pentru a tulbura uscatul și marea cu momeala unui profit…, acela care te face să străbați drumurile…, să te războiești cu ai tăi…, să săvârșești fapte rușinoase, cruzimi spectaculoase, josnicii în tainele conștiinței tale… .” Astfel, se conturează un ansamblu de poeme cu aluzii politice, în care aceleași asocieri spontane frapează, filonul arghezian fiind evident la nivel de lejeritate a exprimării, de realitate sau urât transpuse poetic: „Munte de mașini bușite/ Au făcut drumuri șfârșite,/ Nu mișcă nici cucuveaua,/ Tanti nu își bea cafeaua,/ Toate-s reci, uși, geamuri, sticle,/ Râurile plâng sub țiple./ Mic stă, iară, Flăcăroiul,/ Râde-n buze, umflă roiul/ De nămeți de-un cot, acilea,/ Ce n-a pomenit nici Firea.”