Cetatea de la Tabla Buţii (com. Ceraşu, jud. Prahova) – campaniile arheologice 1995-1996, 1998 / La forteresse de Tabla Buţii (com. Ceraşu, dép. de Prahova) – les campagnes de fouilles 1995-1996, 1998

• Published in: Materiale şi cercetãri arheologice (Serie nouã) 2008, Vol.4 (1), p.157-182
• Main Authors: Căpăţână, Dan, Eugen, S. Teodor, Ioniţă, Adrian, Ciupercă, Bogdan, Bădescu, Alexandru
• Format: Article
• Language: fre
• ISSN: 1220-5222
• DOI: 10.3406/mcarh.2008.889

Cetatea se află la peste 1300 m altitudine pe creasta Munţilor Siriu, la cca 2 km sud de vechea graniţă a Ţării Româneşti cu Transilvania şi la aproximativ jumătatea drumului ce leagă satul Slon (com. Ceraşu, jud. Prahova) la sud de Carpaţi, de com. Valea Buzăului (jud. Braşov) de la nord de munţi. Cetatea are forma unui patrulater cu laturile inegale, cele mai lungi orientate nord-sud, cu turnuri de apărare la colţuri, şi este amplasată pe o suprafaţă uşor neregulată. Forma şi dimensiunile turnurilor diferă, astfel : turnul de nord-est (cel mai mic) este aproximativ pătrat, cel de nord-vest (în punctul cel mai înalt al cetăţii) este trapezoidal, cel de sud-vest dreptunghiular, iar cel de sud-est are 5 laturi, în interiorul său aflându-se 4 camere. Cetatea a avut două intrări, una pe latura de sud, iar cealaltă pe latura de nord. În faţa laturii sudice a cetăţii a fost săpat un şanţ de apărare cu o deschidere la gură de 14 m, ce se adânceşte în stâncă sub forma literei „ V”. În lungul acestui şanţ, în dreptul curtinei sudice au fost interceptate resturile a două ziduri paralele cu cel al curtinei, unul având rol de contraescarpă. Zidurile cetăţii (păstrate astăzi la nivelul terenului de călcare) sunt lucrate din piatră de carieră cioplită, având grosimi variabile, după cum urmează : 1,20 m la turnuri şi la curtinele de est şi vest, 1,50 m la curtina sudică şi 1,15 m la curtina nordică. În interior, cetatea a avut mai multe amenajări, dintre care menţionăm drumul de strajă din lemn de-a lungul zidurilor, cabane şi anexe din lemn adosate zidurilor, a căror existenţă a fost indicată de stratul de cenuşă, cuiele şi gropile de la stâlpii de susţinere găsite în timpul săpăturilor, două cuptoare pentru coptul pâinii, o vatră etc. S-a constatat, din punct de vedere stratigrafic că cetatea a avut de suferit două incendii, o distrugere şi cel puţin o refacere. Cea mai mare cantitate de material arheologic rezultată în urma celor trei campanii o constituie ceramica, cele mai vechi fragmente medievale datându-se în secolele XIV – XV. S-au mai găsit cahle de mai multe tipuri, capace de vase, pipe de lut, 11 monede din secolele XVI-XVII, precum şi o inscripţie pe piatră în limba maghiară amintind o restaurare a cetăţii în anul 1628. Într-o groapă au fost descoperite fragmente ceramice şi un obiect de fier a cărui funcţionalitate nu o putem preciza, toate aparţinând epocii fierului. Ţinând cont de materiale găsite, cât şi de planul cetăţii, care are analogii în secolul a