THE URBAN DENSITY OF RESIDENTIAL AREAS

• Published in: Urbanism. Arhitecturǎ. Construcții 2021-01, p.49-100
• Main Author: Ungureanu, Teodora
• Format: Article
• Language: eng ; rum
• Subjects: Blue-green infrastructure; Charters; Cities; Complex systems; Context; Densification; Density; Education; High density; Housing; Legislation; Matrix methods; Mobility; Policies; Public spaces; Public transportation; Quality of life; Research methods; Residential areas; Residential density; Residential development; Smart growth; Social services; Sustainable development; Sustainable use; Urban areas; Urban planning; Urban policy; Urban sprawl; Urbanism; Urbanization
• ISSN: 2069-0509; 2069-6469

Context. Noua Cartă de la Leipzig" intitulată „Puterea de transformare a oraşelor pentru binele comun" promovează ca politici active şi strategice „zonele urbane cu o densitate şi compactitate potrivite" legate într-o reţea de mobilitate optimă faţă de oraş. Această reţea de mobilitate are ca scop reducerea distanţelor dintre locuinţă, loc de muncă, loisir, educaţie şi servicii necesare vieţii de zi cu zi. Acest tip de compactitate este promovat pentru reducerea fenomenelor negative provocate atât de expansiunea urbană cât şi de supra-densificarea urbană. Nu doar Comisia Europeană a ajuns la concluzia că oraşele trebuie privite in mod holistic ca un sistem complex ce aduce împreună problematicile sociale, economice, ecologice şi nu numai. Discursul, din ultimii 20 de ani, privind dezvoltarea durabilă a oraşelor prezent în modele de tip „new urbanism", „livable city", „smart growth", ş.a.m.d. au încurajat utilizarea unor dezvoltări a zonelor rezidenţiale cu densităţi mari, diversitate funcţională, cu o reţea eficientă de transport în comun. Metode de lucru. Acest studiu reprezintă o recenzie a literaturii de specialitate în ceea ce priveşte metodele de definire a densităţii, căutând exemple de bună practică ce pot fi aplicate în contextul actual românesc. Lipsa unei definiţii unitare a densităţii construite în practica şi cercetarea de urbanism, a condus la interpretări diferite a modului de măsurare dar şi a efectelor densităţii asupra formei urbane şi asupra calităţii vieţii. Rezultate si discuţii. În România dezvoltarea a noi zone rezidenţiale a generat o tipologie rezultată din utilizarea abuzivă a indicatorilor maximali, combinaţi cu interpretări ale Codului Civil, ambiguităţilor legislaţiei din domeniu şi permisivitatea autorităţilor locale. Aceasta a condus la fenomenul de expansiune urbană densă dar şi de supradensificare a ţesutului existent prin construcţia semi-colective în ţesut de locuinţe joase. O adaptare a metodei de analiză spacematrix, propusă de Berghauser Pont et al. pentru studiul relaţiei dintre densitate şi reţeaua de dotări urbane şi spaţii neconstruite (de tip pieţe sau parcuri) este oportună în context românesc. Concluzii. Deşi recomandări de tipul Noii Carte de la Leipzig leagă densitatea de o diversitate mare funcţională si de o reţea de mobilitate activă, cu scopul de a promova binele comun în politicile urbane, acestea nu definesc tipul de densitate. Aceste politici, conform cartei, trebuie să creeze şi să susţină „infrastructu