Zodiaincertitudinii

• Published in: Vatra (Tîrgu-Mureş, Romania) Romania), 2017-08, p.29
• Main Author: CHIRIAN, Rita
• Format: Magazinearticle
• Language: rum
• ISSN: 1220-6334; 1583-8846

Mai izbutit – pentru că pare să depăşească harta poftelor – este poemul în proză afterparty, cu câteva imagini mai acătării, dar şi cu altele, din nou, de o stilistică îndoielnică: „e greu să reconstitui orice după o despărţire şi de câte ori s-o faci. rupi o foaie, fircăleşti ceva în colţ, te concentrezi până la constipaţie (un demn superlativ, n.m.). nu ştie ce face, dă-i pace, o să regrete, îţi spun prietenii. îi auzi încontinuu şi n-ai de ales: acuitatea cuvântului te mutilează în interior. verşi o lacrimă, te-nfurii, bei. în ordinea asta. apoi te-apuci să scrii: 2015 – anul în care mi-am permis să fiu fericit, dar mi-am venit de hac. multă suferinţă, cât pentru opt şoferi de tir a căror marfă putrezeşte la vamă. trebuie să vorbim despre noi, mi-a zis chiar în ziua când ne-am întors din concediu. prin faţa noastră a trecut o tricicletă. nu ştiu, i-am răspuns, şi bronzul mi-a pălit.” În schimb, 12 puncte moarte ale complexităţii noastre este textul cel mai bine articulat din tot volumul, în ciuda dezinvolturilor şi stângăciilor; aici, nu mai sufocă aerul de confesivitate împinsă până la exasperare (a cititorului) şi se mizează pe imaginea-flash, vie, de percepţie alertă: „2. vizionar)/ pârâul nostru era umflat/ mi-am imaginat două testicule/ pe nuş ce chei de unde se revarsă/ mâzga asta şi cum ne-aruncă la mal/ câte-o conservă cu inelul sucit” sau „am simţit pentru prima dată/ cum poezia e bila de plumb/ din cauza căreia şchiopătez” sau „5. festiv)/ carcasă goală oh carcasă goală/ veni-va primăvara şi floricelele/ se vor depune pe tine ca rugina”, dar şi demantelarea viziunii în „7. costeliv)/ subtilitatea ta e ca un himen rupt/ şi mumificat pe dinăuntru”! Pentru că e guraliv, cel mai bun constrictor devine scheletul oniric, dezvoltat numai atât cât se cuvine, în texte ca [herk] sau [new wave]: „se uită la mine/ şi face tyop se uită// încă o dată şi/ tot aşa tyop tyop// ne va-nghiţi pe toţi/ ca pe nişte granule divine// (vom fi înghiţiţi ca nişte/ granule divine)// limba lui se va încolăci/ în jurul stâlpilor// şi-un mic pescar din el/ va învârti mulineta// şi noi toţi cultivatorii/ de eucalipt ne vom tăvăli// în cutele de salivă în bruma/ de bacterii uite-aşa// tyop tyop”.